Piața Victoriei

Strada, cunoscută colocvial în Timișoara sub numele de „Lloyd’s Row”, face astăzi parte din Piața Victoriei, a treia mare piață a orașului Timișoara. Creată după demolarea fortificațiilor de pe fostul glacis, ea se întinde de la clădirea Operei până la Catedrala Ortodoxă Română. Strada este bordată pe ambele părți de clădiri magnifice de la începutul secolului XX, iar în mijloc se află o fâșie verde largă cu decorațiuni florale și arbuști.

Prima clădire impresionantă din piață este Palatul Weiss, construit în 1912 de László Székely și Anton Merbl pentru familia de antreprenori Weiss, într-un stil eclectic cu elemente baroce și Art Nouveau ale Secesiunii vieneze. Este situat lângă Operă și lângă actualul Hotel Timișoara.

Clădirea care dă numele promenadei, pe care timișorenii o numesc în germană „Lloyd-Zeile” și prin fața căreia mulți se plimbă cu plăcere, este Palatul Lloyd. Acesta a fost construit în 1910-1912, într-un stil arhitectural eclectic. La primul etaj se afla sediul companiei de asigurări Lloyd’s of London și o bursă de comerț cu produse agricole. La parter, Cafeneaua Wien era un loc de întâlnire pentru personalități importante.

În continuare se găsește Palatul Neuhaus, construit în 1912 într-un stil arhitectural eclectic, cu elemente de baroc și Art Nouveau vienez, de către arhitectul László Székely. Următorul Palat Merbl a fost construit în 1911, conform planurilor arhitectului Arnold Merbl, tot în stil eclectic cu elemente de stil baroc și secession vienez.

Imediat lângă acesta se află Palatul Dauerbach. Acesta a fost construit între 1911 și 1913, conform planurilor lui László Székely, ca reședință pentru Georg Dauerbach. Clădirea impresionantă are o fațadă înaltă, întunecată, cu elemente de baroc și Art Nouveau vienez, cu lucrări ceramice contrastante și domină rândul de clădiri. La parterul clădirii au fost amplasate de la început o cafenea și un restaurant.

Restaurantul “Palace” din Palatul Dauerbach a fost pentru mult timp unul dintre cele mai frumoase și mai elegante restaurante din oraș și a fost deosebit de popular printre tinerii orașului în prima jumătate a secolului al XX-lea, datorită muzicii live.

Palais Hilt & Vogel a fost construit între 1912 și 1913, conform planurilor lui László Székely. Tot el a creat planurile ultimei clădiri impunătoare din rând, și anume Palatul Széchenyi, care a fost construit între 1910 și 1914.

În stânga operei, în direcția Castelului Hunyadi, se află Palatul Löffler, construit în stil eclectic ca o clădire rezidențială, comercială și de locuit pentru familia Löffler.

Ultima clădire de pe Corso este Palatul Camerei de Comerț, care a fost construit în 1933, după o lungă pauză cauzată de Primul Război Mondial, aparținând astfel operei târzii a fostului arhitect al orașului, Székely.