Opera Națională

Fațada Operei din Timișoara, care amintește de un arc de triumf, a devenit un punct de reper al evenimentelor revoluționare care, pornind de la Timișoara, s-au transformat într-o revoltă populară în decembrie 1989 și au dus la căderea regimului comunist din România.

Cu această ocazie o mulțime uriașă s-a adunat în piața din fața clădirii, cerând libertatea și riscându-și viața pentru ea. Opera a servit drept loc de întâlnire pentru liderii revoluției, iar loggia fațadei a servit drept scenă pentru discursurile lor. Grație imaginilor care au făcut înconjurul lumii la acea vreme, edificiul a devenit un simbol al libertății proaspăt câștigate.

Clădirea a fost inițial opera arhitecților vienezi Fellner și Helmer, care au creat în 1871 un centru social în stil european pentru burghezia timișoreană.

Asemenea celor 50 de orașe europene în care Helmer și Fellner și-au construit teatrele, fortificațiile baroce ale orașului fuseseră demolate la Timișoara cu puțin timp înainte. Rezultatul a fost o creștere rapidă, marcată de o serie de clădiri reprezentative la marginea orașului vechi.

Clădirea Operei a fost construită în trei etape majore, ultimele două rezultând în urma distrugerii cauzate de incendiu.

Planul trapezoidal al terenului a combinat inițial cele trei destinații: teatru, hotel și o sală de bal. Teatrul era amplasat în centru, iar hotelul și sala de bal în aripa laterală care dădea spre actuala stradă Alba Iulia.

În 1880 un incendiu a distrus teatrul, în vreme ce hotelul a fost salvat în mare parte. Abia doi ani mai târziu, după reconstrucție, teatrul s-a redeschis.

După Primul Război Mondial, în 1920, teatrul a luat din nou foc. Interiorul a fost distrus, dar fațada nu a fost afectată. Hotelul și sala de bal au fost, de asemenea, salvate.

Cea de-a treia fază de construcție a clădirii poartă amprenta noului stat românesc de care aparținea acum Timișoara. Deși reconstrucția începuse încă de la mijlocul anilor 1920, Opera din Timișoara și-a primit noua înfățișare în 1935, cu o fațadă în stil neobizantin. În acest scop, în fața fațadei istorice a fost amplasată o fațadă din travertin, realizată după planurile lui Duiliu Marcu.

În prezent, clădirea adăpostește patru teatre independente sub același acoperiș: Opera Română de Stat, Teatrul Național Român „Mihai Eminescu”, Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” și „Teatrul German de Stat Timișoara”. În cadrul programelor culturale ample ale acestora, barierele lingvistice sunt de importanță secundară, majoritatea spectacolelor având subtitrări disponibile. Acest detaliu face ca opera din Timișoara să fie nu doar un simbol al eliberării, ci și al diversității, ceea ce o face unică în Europa, fiind totodată o casă de cultură.