Casa Prințului Eugeniu de Savoya

Un colț de stradă mai puțin spectaculos din centrul istoric al orașului comemorează un eveniment răsunător care reprezintă un moment de cotitură în istoria orașului Timișoara. O clădire situată la intersecția străzilor Eugeniu de Savoya și Mărășești marchează locul în care Prințul Eugeniu de Savoya a intrat prin Poarta Forforoza la 18 octombrie 1716, ziua sa de naștere, și a pus capăt celor peste 160 de ani de dominație turcească.

Acest lucru reprezintă începutul integrării Timișoarei în sfera de influență habsburgică și conectarea orașului la Europa Centrală. Numită atunci Poarta Prințului Eugeniu în memoria marelui comandant și cuceritor, aceasta a rămas intactă chiar și după ce habsburgii au reconstruit Timișoara cu ziduri și bastioane noi. Chiar și atunci când o altă clădire a fost construită în locul ei, după demolarea vechii fortărețe, s-a păstrat marcajul locului în care legendarul cuceritor a intrat pentru prima dată în oraș. O reprezentare pitorească a porții demolate a Prințului Eugeniu a fost creată într-un medalion deasupra ușii de intrare, iar casa a fost, de asemenea, legată de numele gloriosului general. Pictura s-a estompat în timp, dar nu și amintirea cuceririi. Astfel, la 300 de ani după ce Prințul Eugeniu de Savoya a trecut prin poartă, au fost dezvelite două plăci comemorative, iar pictura murală de deasupra intrării a fost restaurată.

După retragerea trupelor otomane, 144 de locuitori evrei din Timișoara au rămas și ei în oraș, stabilindu-se în zona din jurul Casei Prințului Eugeniu. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, aceștia au folosit acest loc ca spațiu de rugăciune timp de aproape un sfert de secol. Astfel, colțul de stradă, acum discret, reprezintă în același timp drumul Timișoarei spre modernitate și un nou început al vieții evreiești în monarhia habsburgică. Ambele aveau să aducă prosperitate și inovație orașului și să definească peisajul urban distinctiv al Timișoarei, precum și toleranța și liberalismul său unic.