Piața Unirii

În Timișoara piețele au denumiri diferite, influențate de tradiția multietnică. Piața Unirii și clădirile frumoase ce o delimitează reprezintă inima Timișoarei vechi, habsburgice. În limba maghiară piața poartă denumirea de „Losonczy Tér”, după numele celui care a apărat Timișoara în fața asediului turcesc din 1552.După plecarea turcilor piața a fost refăcută de către habsburgi în stil baroc.

La capătul său estic se poate vedea Catedrala Catolică, chiar vizavi de Biserica Episcopală Ortodoxă Sârbă, pe care privitorul o poate observa din acest punct numai din spate, fațada principală cu intrarea aflându-se în spatele pieței. În partea de nord încă mai există câteva clădiri baroce cu un singur etaj din perioada în care a început amenajarea pieței. În secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea casele de pe celelalte trei laturi au fost înlocuite de clădiri cu mai multe etaje. În partea sudică se află așa-numitul „Palat Baroc”, reprezentând cea mai mare clădire din piață. Inițial acesta a fost construit pentru a servi drept casă comunală pentru administrația Banatului în secolul al XIX-lea. Compozitorii Franz Liszt și Johann Strauss Fiul s-au cazat aici în timpul turneelor lor de concerte care i-au adus și în Timișoara. Astăzi palatul găzduiește Muzeul de Artă din Timișoara care, pe lângă o colecție permanentă de artă regională, oferă și spațiu pentru expoziții temporare. La vest se află Palatul Episcopiei Ortodoxe Sârbe (Art Nouveau/ Secession), cu Biserica Episcopiei Ortodoxe Sârbe în spate.

Piața, prin diversitatea arhitecturală și cele două catedrale destinate confesiunilor predominante din acea perioadă, reflectă caracterul tolerant al orașului față de diferitele religii și națiuni care au trăit în Timișoara de-a lungul a trei secole. Două biserici episcopale într-un singur loc sunt o raritate. Turnurile lor conferă pieței o siluetă specială, pe care am preluat-o și în logo-ul nostru datorită unicității sale.

În centrul pieței, ușor în relief, se află “Coloana ciumei”. Monumentul prezintă o bază triunghiulară ce ia forma unei coloane înalte împodobite simbolic cu figuri sculpturale și imagini în relief pe care tronează Sfânta Treime. Sculptura este opera atelierului artistului vienez Raphael Donner și a fost donată în semn de recunoștință după încetarea epidemiei de ciumă din 1738-1739.

La câțiva pași, mai jos de coloană, veți ajunge la o fântână publică a cărei apă nu numai că potolește setea prin proprietățile sale, care se cred a fi vindecătoare, ci și revigorează pentru a continua acest tur.

Pentru cei care își doresc ceva mai mult, există alternative. Astăzi piața poartă numele și de salonul orașului, locul fiind înconjurat de numeroase restaurante și baruri. Când vremea este frumoasă, ceea ce se întâmplă frecvent în Timișoara, oamenii obișnuiesc să se întâlnească la terasele acestea primitoare.