Catedrala Ortodoxă Sârbă

Catedrala Ortodoxă Sârbă poartă hramul Înălțarea Domnului. Zicala nemțească „un spate frumos poate fi și fermecător” i se potrivește perfect. Deși spatele catedralei este cel orientat spre Piața Unirii, intrarea principală fiind orientată spre strada paralelă, pe strada Ungureanu, imaginea ei din Piața Unirii, între palatul Bisericii Ortodoxe Sârbe și casa parohială, are un farmec aparte. Până în 1864 biserica a servit tuturor credincioșilor ortodocși, urmând ca apoi să fie folosită exclusiv de locuitorii ortodocși sârbi, întrucât, în timp, creștinii ortodocși români și-au construit propriile lăcașe de cult.

Biserica care se afla inițial pe acest loc a fost victima unui incendiu în jurul anului 1728. După căderea unui bastion turcesc, a fost posibilă construirea unei biserici mai mari și mai spectaculoase. Turnurile actualei biserici, construite la mijlocul secolului al XVIII-lea în stil baroc, au avut inițial aceeași înălțime cu cele ale catedralei catolice. Turnurile alungite împreună cu turlele adăugate ulterior reprezentând o dominantă în cadrul siluetei Pieței Unirii.

În partea stângă a bisericii se află Palatul Episcopal aferent, construit inițial în stil baroc. Ulterior, la începutul secolului al XX-lea, fațada a fost reconstruită în stil bizantin de către arhitectul orașului, Lászlo Székely.

Sărbătorile religioase sunt celebrate conform vechiului calendar iulian (sau pe stil vechi). Ele culminează cu obiceiul de a aprinde o creangă de stejar în fața catedralei și de a presăra pe podeaua bisericii paie pentru sărbătoarea Crăciunului, pe 6 ianuarie. Interculturalitatea, multiconfesionalismul tradițional și toleranța religioasă din Timișoara descriu cel mai bine imaginea Pieței Catedralei.