Castelul Huniade

Castelul Huniade din Timișoara este cea mai veche clădire din oraș. Construcția datează de la prima vizită a regelui maghiar de atunci, Carol Robert de Anjou, în 1307, căruia Timișoara i s-a părut atât de bine situată din punct de vedere strategic și politic, încât a ales orașul ca reședință.

La scurt timp după aceasta, a cerut o locuință demnă de statutul său, construită pentru el de maeștrii constructori italieni. Intrarea regelui în noua reședință este consemnată într-un document oficial. Carol Robert, a cărui stemă era împodobită cu un iris stilizat, s-a stabilit la Timișoara împreună cu întreaga sa curte. Negustori, meșteșugari și artiști din Italia și Germania au fost atrași de acest oraș înfloritor.

Așa cum se obișnuia în Evul Mediu, palatul a fost scena opulenței de la curte. Stilul de viață libertin al regelui și petrecerile somptuoase erau finanțate din taxele bisericești ridicate, ceea ce l-a adus pe Carol Robert în conflict cu clerul. În cele din urmă, ctitorul castelului din Timișoara s-a mutat și și-a transferat reședința la Vișegrad, pe Dunăre.

Aproximativ o sută de ani mai târziu, la începutul secolului al XV-lea, un italian pe nume Filippo Scolari a fost numit conte de Timișoara. El a cerut reproiectarea castelului și consolidarea fortificațiilor orașului. Sub conducerea sa sunt documentate mai multe campanii de succes împotriva turcilor, ultima, cu puțin timp înainte de moarte, în 1426, cu ocazia bătăliei de la Golubac.

Domnitorul, al cărui nume îl poartă astăzi fortul, a fost Johann Hunyadi. Voievodul Transilvaniei a preluat și comitatul Timișoara în 1441. După distrugerile provocate de un cutremur, el a ordonat reconstruirea și reînnoirea castelului pe zidurile de fundație din perioada Anjou. Din vremea sa datează planul dreptunghiular, cu bastioane puternice de colț și două porți, care există și astăzi. La mijlocul secolului al XV-lea, Hunyadi și-a mutat reședința de la Cluj-Napoca la Timișoara. De aici a pornit cu armata sa în Bătălia de la Câmpul Mierlei împotriva otomanilor în 1448, ca parte a unei coaliții a regatelor creștine independente rămase în picioare, conduse de Ungaria. Bătălia s-a încheiat cu o înfrângere devastatoare. Ulterior, însă, Hunyadi i-a învins pe turci, care la acea vreme făceau presiuni în Europa, în mai multe campanii.

În Timișoara s-a format o alianță de familii nobile care a asigurat coroana maghiară pentru fiul voievodului, Matei Corvin. Stema familiei Hunyadi includea un corb (lat. corvus), care a fost preluată și pentru Timișoara pe durata domniei lui Corvin.

După cucerirea Timișoarei de către otomani în 1552, castelul a devenit sediul pașalâcului, motiv pentru care a fost grav distrus de prințul Eugeniu de Savoya în timpul asediului Timișoarei din 1716. De asemenea, Castelul Huniade a fost supus focului în timpul revoluției din 1848/49 și a fost atât de grav avariat, încât ulterior a fost necesară o reconstrucție aproape completă. Reconstrucția în stil neogotic a dat castelului aspectul său actual.

Muzeul Național al Banatului, care a fost amenajat în clădirea istorică încă din perioada postbelică, a trebuit să facă loc pentru o altă renovare, a cărei finalizare nu este încă previzibilă. Putem spera totuși ca anumite încăperi să fie deschise publicului odată cu evenimentele din cadrul Capitalei Europene a Culturii.