Palatul Dicasterial

După înăbușirea Revoluției maghiare din 1848, care era îndreptată împotriva Imperiului Austriac, guvernul de la Viena a efectuat o reorganizare, în urma căreia Ungaria urma a fi împărțită în cinci districte guvernamentale. În acest proces, Timișoara avea să devină capitală provincială pentru a doua oară în istoria sa după cucerirea din 1716, când orașul a fost centrul domeniului coroanei din Banat. Astfel, orașul nostru a ajuns sediul administrativ al nou înființatei voivodine sârbești și a Banatului timișean. Clădirea administrativă reprezentativă a fost construită în stil neorenascentist, după modelul italian Palazzo Strozzi din Florența, și a fost finalizată în 1860.

Clădirea a fost construită într-un stil monumental corespunzător funcțiunii sale. Construcția este cea mai mare clădire publică din oraș, având trei curți interioare și șase porți, 273 de camere oficiale și alte 160 de încăperi.

La scurt timp după finalizarea noii clădiri guvernamentale, monarhia habsburgică a suferit o înfrângere în Războiul din Italia. În urma acesteia Ungaria a recăpătat mai multă influență și, din motive de politică internă, a fost restabilit fostul echilibru al puterii. S-a renunțat astfel la destinația dorită inițial pentru palat, acesta devenind în schimb Palatul de Justiție.

În limbajul oficial vienez clădirea a fost numită „Dikasterialpalast”. Denumirea datează din antichitatea clasică, „dicasteriile” reprezentând tribunalele populare din Grecia antică.

Astăzi palatul cu un aer italian este în continuare dedicat justiției. Palatul Dicasterial găzduiește Curtea de Justiție a județului Timișoara, alte câteva birouri administrative și firme de avocatură.