location-icon-14

Piața Sfântul Gheorghe

period-icon-14

din 1323

cathegory-icon-14

Spațiu public

Karte St.-Georgs-Platz

Un amfiteatru la picioarele celui care a învins dragonul

Piața Sfântul Gheorghe este unul dintre locurile cu cea mai mare încărcătură istorică din oraș. A luat ființă abia după ce biserica ce purta hramul Sfântului Gheorghe a fost demolată, făcând loc altor construcții urbane inițiate de noii conducătorii habsburgici. Biserica Sfântul Gheorghe se numără printre cele mai vechi lăcașuri de cult din Timișoara. Ea a fost construită în Evul Mediu când orașul era reședința regelui maghiar. Timp de 150 de ani sub dominație turcească a fost folosită ca moschee principală. Odată cu construcția catedralei în timpul dominației habsburgice, aceasta și-a pierdut din ce în ce mai mult din importanță și a fost în cele din urmă demolată.

 

Ca urmare, piața a devenit un important punct de trafic: din 1869 a fost posibil să se circule cu tramvaiul tras de cai spre cartierele Iosefin și Fabric, iar din 1899 tramvaiul electric a asigurat transportul public de persoane.

 

În locul Bisericii Sfântul Gheorghe au apărut clădiri noi și impunătoare în care se află instituții bancare, după modelul Ringstrasse din Viena, o bibliotecă și studioul fotografic Josef Kossak, renumit și în afara granițelor orașului. Astăzi, piața, care în prezent a fost coborâtă cu câteva trepte, seamănă cu un amfiteatru. Această impresie este întărită de o săpătură arheologică care a scos la iveală zidurile de fundație ale vechii biserici și fragmente din moschee. În centrul pieței, amintind de patronul său, tronează o statuie de bronz a Sfântului Gheorghe înălțat pe cal, luptând împotriva răului. Biruitorul de dragoni se sprijină pe o coloană ce prezintă o placă comemorativă dedicată copiilor care au căzut victime în timpul revoluției. Astfel, locul devine un memorial al regimului comunist, care nu s-a sfiit să sacrifice copii nevinovați.

 

În prezent, Piața Sfântul Gheorghe, mai coborâtă, este ideală pentru a te desprinde de agitația cotidiană și a face o pauză în amfiteatrul modern din mijlocul ruinelor vechi.