Bastionul Theresia

Când Prințul Eugen de Savoia a cucerit Timișoara în 1716, fortificațiile turcești, unele dintre ele datând din perioada angevină, au fost grav avariate. La Viena s-a decis reconstruirea completă a zidurilor cetății, conform sistemului propus de inginerul în domeniul construcției de fortificații Vauban. Piatra de temelie a fost pusă în 1723, iar construcția a fost finalizată 40 de ani mai târziu. Fortificațiile înconjurau castelul și orașul interior cu trei ziduri, în cadrul cărora, în nouă locuri existau colțuri proeminente, așa-numitele bastioane, cu rol de apărare.

În cadrul primului corp al bastionului trecerea către interior se face prin intermediul unor pasaje boltite, prevăzute cu un sistem de acoperiș verde, prezente de-a lungul zidului. La rândul său, zidul de cărămidă înalt de trei metri este încadrat de un șanț de apărare către exterior. Al doilea corp, ceva mai jos, era format din două ziduri de sprijin din pământ tasat, mărginite la rândul lor de un al doilea șanț. Al treilea bastion, și mai jos, pare să întregească ansamblul de clădiri. În continuarea acestuia urmau 950 de metri de teren neamenajat, așa-numitul glacis, aflat la contactul dintre zona înaltă și cea joasă, cu o pantă lină spre suburbii.

Dintre toate bastioanele, doar cel al Theresiei a fost păstrat, deși doar parțial. Folosit inițial ca depozit de aprovizionare, în prezent găzduiește săli de expoziție, magazine și restaurante. În curtea interioară au fost adăugate clădiri noi, moderne, unele dintre ele având încăperi sub nivelul solului.

Copiilor le va plăcea în mod special acest punct de pornire a turului, întrucât aici se găsește un tun autentic, ce amintește de bătăliile purtate pentru Timișoara. Acesta este îndreptat spre orașul vechi și dă semnalul de start al turului nostru.